|
|
Aș fi vrut să încep acest material cu fraza ”ca la noi la nimeni” dar aceasta a devenit atât de utilizată încât am început să ne obișnuim (să ne resemnăm) cu ea. Deși în acest cadru, fraza chiar se potrivește: din 17 iunie 2015, ora 3 dimineața, România va înceta, după fix 60 ani (din 1955) să mai aibă emisie TV terestră (prin unde radio) la nivel național. Va fi ceea ce se numește, tehnic, un ”black-out” dar mult mai prozaic va însemna că România se va situa, fără drept de apel, în coada țărilor din Europa (nu doar Uniunea Europeană ci toată Europa).
Mai exact, la 17 iunie 2015 România este obligată de o convenție internațională la care a aderat prin lege, să oprească emisia analogică a televiziunii pe unde radio, fără a avea nimic cu care să înlocuiască aceasă emisie. Deși termenul era cunoscut de foarte multă vreme iar procesele care trebuiau urmate au fost clarificate, la rândul lor, autoritățile române competente nu au făcut absolut nimic în această privință, într-o pasivitate vecină cu inconștiența.
Care sunt efectele neimplementării la termen a procesului de tranziție la televiziunea digitală terestră?
1. România va trebui să respecte prevederile Acordului Geneva din 2006 și să înceteze transmisia analogică terestră la data de 17 iunie 2015, ceea ce înseamnă că o să devină, începând cu aceeași dată, singura țară din Uniunea Europeană care nu a finalizat procesul de tranziție la televiziunea digitală terestră.
2. Cea mai mică dintre problemele create de această situație este cea de imagine – unicat și ultimii din Uniunea Europeană.
3. Cele aproape 170 de televiziuni (publice și private) care în prezent transmit în sistem analogic terestru ar trebui să spună stop acestei emisii la 17 iunie 2015, fără a avea o alternativă.
4. În lipsa implementării sistemului digital terestru o parte a populației nu o să mai poată fi informată, iar dreptul la informare este prevăzut în Constituție – art.31 alin. 1 ”dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”, iar la alin. 2 ”autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”.
5. Populația care plătește taxa/abonamentul tv și recepționează terestru programele publice de televiziune nu o să mai recepționa aceste programe începând cu data de 17 iunie 2015. Deci oamenii vor plăti un serviciu de care nu vor putea beneficia.
6. Începând cu 17 iunie 2015 dacă SNR nu o să mai presteze numărul de ore de transmisie pentru SRTv, venituri acestei societăți de importanță strategică vor fi dimunate cu circa 40%, iar acest lucru o să provoace un efect de domino, afectând activitatea societății (furnizorii nu vor mai putea fi plătiți, ratele la credite, inclusiv la cele cu garanția statului nu vor mai putea fi achitate etc.). Pe lângă acitvitatea SNR va fi perturbată și activitatea unor terți care au echipamente colocate în spațiile societății (operatori de telefonie mobilă, de exemplu). Ce se va întîmpla cu cei 1.400 de salariați ai SNR, specialiști în domeniul tehnic?
7. Nu în ultimul rând, emisia pe unde radio terestre a programelor de televiziune, mai ales cele ale televiziunii publice (TVR) este un element important în ceea ce privește informarea populației în caz de dezastre naturale și de conflict militar și, în această privință, releele operate de SNR și posibilitatea emisiei digitale terestre în orice moment sunt parte a structurii de apărare și siguranță națională a României. Aceste element este cu atât mai important cu cât nu departe de granițele României are loc un conflict de amploare, cu posibile evoluții imprevizibile.
Acestea sunt faptele, acestea sunt concluziile. Cu siguranță că ”black-out” din 17 iunie 2015 va avea loc și nu există niciun plan fezabil care să împiedice ca România să devină sigura țară din Uniunea Europeană și, probabil, din Europa în ansamblu, care ”să stingă lumina” în ceea ce privește emisia terestră a programelor TV. Acesta trebuie să fie însă cât mai scurt și să revenim la normalitate.
Dincolo de autostrăzi care au rămas culori frumoase pe hârtie și de alte nerealizări ale administrației și Statului român, această situație este în egală măsură scandaloasă și dăunătoare intereselor economice și de siguranță națională ale României. Este vorba de simplă incompetență sau și de dezinteres cras? Qui potest? Cui folosește și cine se face vinovat de actuala stare de lucruri? Operatorii de cablu sunt beneficiari indirecți ai inexistenței emisiei digitale terestre, care ar fi o alternativă la serviciile furnizate de aceștia și o amenințare la supremația de care cabliștii se bucură pe piața românească. Așa cum am spus și în alte ocazii, televiziunea digitală terestră presupune un model de business mai dificil și mai greu de valorificat decât cablul TV, dar este totuși singura alternativă viabilă la acesta iar progresul tehnologiei face ca dificultățile inerente emisiei terestre să fie și ele depăsite rapid.
Nu era deloc greu, așa cum s-a văzut în multe alte state membre (și ne-membre) ale Uniunii Europene, să se acționeze în intervalul de timp generos oferit de convenția internațională din 2006.
http://www.contribut...din-iunie-2015/
|
|
română sau străină, să fi depus toate documentele prevăzute în mod complet şi corect, iar durata de funcţionare prevăzută în actul constitutiv să fie de cel puțin 10 ani de la data intrării în vigoare a drepturilor de utilizare a frecvențelor radio. Ȋn situația în care candidatul depune ofertă pentru multiplexurile naționale, cifra de afaceri medie pe ultimii 3 ani sau pe perioada scursă de la înfiinţare, dacă aceasta este mai scurtă de 3 ani, trebuie să fie de minimum 2.000.000 euro. Nu pot participa la licitație mai multe companii care fac parte din același grup. 
